Am o greaţă cumplită cu gândul la noaptea nedormita din ziua în care mi-am dat seama ca nu finalul este drama. Încă am cearcăne de atunci şi un regret udat cu zile ca ce nu am făcut la timp , a făcut timpul pentru mine. Am ură şi mânie în suflet nutrită-n timp şi în cuget .Şi-acolo încă un copil se zbate viitorului trecut s-achite rate , să crească mare, să-nflorească… într-un deșert de mare albastră. Mă am pe mine când sunt singur şi mi-e deajuns când sunt nesigur. Îmi putrezesc gândurile în soapte de neputința lor în fapte şi sorb cu mila din destine ce nu-mi sunt destinate mie. Oare sunt eu ? Măcar am fost ? Acela ce vedea un rost, acela ce vedea un bine facturii faptului de sine? Un anonim ascuns sub pielea mea străină ce se alege, vinovat de fapta, nevinovat de vina .