Mori când începi să omori timpul, când pe nimic dai tot ce ai iar timpul… este tot ce ai de dat. Așa cum parvenitul nu apreciază valoarea propriei avuții, la fel și cel ce nu înțelege valoarea timpului rămas, îl vinde pe nimic și cu nimicul a rămas.
Ființă plăpândă cu aere de zeitate nu ești nici vorbe, nu ești nici fapte. Ești doar martorul unei secunde pierdute în eternitate, plătită din timpul tău în rate egal eșalonate. Cu fiecare clipă mai plătești puțin din tine și socotind că ai destul timp, chiar dacă nu primești nimic în schimbul plății, e încă bine. Îl dai gratis pe nimic și-l plângi când nu mai e și-abia atunci înțelegi că ai murit în clipa când în schimbul timpului plătit tu n-ai cerut nimic.
Refuz la plata nu ai cum că timpul nu se dă pe datorie. Te îngroapă abia când nu mai poți plăti dar până atunci poți trăi mort în fiecare zi.
4 Comentarii