Indezirabil

Din Timp Între Timp

Nu știu cum era în alte locuri dar cum era pe strada mea, ei bine cunosc ca-n palmă. Era vremea în care abundența de libertate câștigată, transformase fiecare individ în superman iar asta se traducea, în stradă, prin șmecherie! Practic orice puțoi, de la creșă pân-la pensionar, prinsese niscaiva kile de inteligență, sclipire, talent si muuult tupeu. Era atăt de mare concentrația de cunoștințe pe metru cub de aer că de multe ori nici nu mai era nevoie sa suni sau să citești ca să afli ceva, pur și simplu puteai urla la geam și geamu-ți răspundea! Un fel de Google Assist dar de-acum în 10 ani! Flowless mânca-ți-aș!, cum s-ar zice pe atunci. Vezi tu, într-un mediu în care doar unii sunt proști, fiecare parte râde de cealaltă, se mai face câte un schimb de informație, există mișcare! Când însă toți sunt proști e Spiru Haret Style! Nimeni nu știa nimic dar toți erau studenți. Ba unde mai pui că dacă, comunismul te lăsase și cu ceva parale, aveai toate șansele să devii șef de trib. În fiecare dimineață ieșeai din scara blocului și simțeai cu toată ființa ta că azi e o zi numai bună sa dai lovitura! Poți să faci orice îți… Citește mai mult »Din Timp Între Timp

Nu credeam

Dacă m-ai fi întrebat la început cum va fi, ți-aș fi răspuns necontenit: „Va fi bine!”. Fără vreun motiv anume, fără vreo garanție, fără niciun liant care să susțină acest lucru, doar pură inocență… Dacă m-ai mai întreba acum, ți-aș spune că deja a fost ce mai era, iar ce-a rămas e prea putin să nu zic pas. Ce cuvânt ciudat „inocență” , după atât amar de vreme sună atât de străin și de fals ca aproape îmi vine să râd dar…da, sunt multe pe care nu le credeam și care azi îmi sunt proptite în colțul gândului doar ca să-mi arate ca…nu credeam. N-am crezut că-i despre mine ci că-i despre mine într-o poveste, într-un cadru, un context. N-am crezut în singular ori în solitar. Am crezut , la început, că totul are un fir și că firul face parte dintr-o haină. Am crezut că sunt o propoziție într-o frază mult mai mare, că un drum ce se deschide are musai și-o urmare. Vezi tu n-am crezut la început în minciună sau în furt, n-am crezut în societate, nici în oameni, nici în fapte. Am crezut într-o poveste, intr-un epic natural din care, absolut sigur, fac parte. Am crezut în episoade și în filmul… Citește mai mult »Nu credeam