Mi-era asa un dor de tine, pe strada ta mi-e greu s-ajung, as trece azi sau poate maine…sau poate vii tu pe la mine. E atât de gol si striga-ntruna culori de cum era cu luna, si-atât as vrea sa-mi amintesc de cum era sa nu-mi doresc. Fugar mai scap câte-o privire pe câte-un colț de amintire și-n groaza mea nechibzuire nădăjduiesc o revenire. Din neatenta mea intenție mă rup voit de-orice...
Nu sunt doar în cimitire mii de suflete captive,Nu doar morții poartă cruci, chiar și vii devin slugiNu doar pacea liniștește, când în pace se-ofilește,Nu doar palma face rană căci cuvântul e o lamăNu doar râsul face bine, sunt și lacrimi mult mai bune Nu doar morții sunt de plâns, sunt și vii cu suflet stins,Și nu doar “o dată-n viață” e de-ajuns pentru speranță
Nu știu cum era în alte locuri dar cum era pe strada mea, ei bine cunosc ca-n palmă. Era vremea în care abundența de libertate câștigată, transformase fiecare individ în superman iar asta se traducea, în stradă, prin șmecherie! Practic orice puțoi, de la creșă pân-la pensionar, prinsese niscaiva kile de inteligență, sclipire, talent si muuult tupeu. Era atăt de mare concentrația de cunoștințe pe...
Dacă m-ai fi întrebat la început cum va fi, ți-aș fi răspuns necontenit: “Va fi bine!”. Fără vreun motiv anume, fără vreo garanție, fără niciun liant care să susțină acest lucru, doar pură inocență… Dacă m-ai mai întreba acum, ți-aș spune că deja a fost ce mai era, iar ce-a rămas e prea putin să nu zic pas. Ce cuvânt ciudat “inocență” , după atât amar de vreme sună...
E ideea de valori într-un mediu viciat. E dorința de iertare pentru a nu fi iertat. E cuvântul unui sfânt despre Sfântul său păcat. Este foamea dintre dinți la o masă îmbelșugată și mândria de a fi rege pe-o plantație înstrăinată.
de printre ganduri