Cu fiecare pas doar urme las, incertitudini sigure în ritm de vals. Dojenit de-al ploii ropot, o lacrimă înec, pentr-un trecut prea sigur și-un viitor prea sec. Plâng de fericire că s-a terminat și cu siguranță nici măcar nu știu ce s-a întâmplat.
Rătăcind prin cimitire, căutând minuni cu zâmbetul pe buze și lama ascuțită, nu e de minune că până și mormintele sunt goale de teama. De teamă să mai pierdem vreodată ceva ne-am golit venele de sânge și ne-am împietrit inima. E prea mult venin în pământul ăsta negru să mai scape cineva. Cu toții ne […]
O zi vine, alta pleacă și rutina asta, în timp, devine certitudine tocmai prin caracterul ei repetitiv și consecvent. În fiecare seară lași soarele să plece fără grijă ori nici nu-i mai dai atenție, știind că mâine va veni din nou. O zi e doar o zi din multele ce stau să vină. Când însă […]
Din fiecare picătură de ploaie fac un acord și cu fiecare acord un ritm se naște. Monoton și consecvent gata să aplatizeze agonia, așternând astenia verbală și dezvoltând o imagine mentală proprie și personală dar atât de ireală.
