-
Republica Fără Lanțuri, Dar Cu Eșafod
Îmi imaginez uneori o societate care a renunțat la ipocrizia blândă a civilizației: nu mai interzice aproape nimic, nu mai pune garduri, nu mai ridică panouri morale la fiecare col...
-
Geografia celor care nu mai încap în propria umbră
Există oameni care nu sunt făcuți pentru locuri, ci pentru fisuri. Nu pentru case, orașe, familii, continente, ci pentru acele spații imposibile dintre plecare și întoarcere, dintr...
-
Culorile din colorat
Am înțeles târziu, și cu acea rușine care nu mai cere iertare fiindcă știe că iertarea ar fi încă o formă de invazie, că prezența mea nu a fost întotdeauna un dar. Există oameni în...
-
Copilul protejat până la fragilitate și părintele vinovat că mai respiră
Îmi este tot mai greu să privesc discuția despre limitele parentale fără să simt că asistăm la o confuzie generală între cruzime și neputință, între abuz și disperarea obosită a un...
-
Democrația abisului: despre prostie ca formă de nemurire
Am privit adesea prostia cu o curiozitate aproape religioasă. Nu fiindcă ar fi rară, ci dimpotrivă: fiindcă este aerul în care ne mișcăm, praful invizibil care se așază peste toate...
-
Căderea verdelui
Cad frunzele fiindcă lumina s-a îmbolnăvit încet în ramuri și își lasă aurul să putrezească pe alei. Si fiecare adiere de vânt rece desprinde galbene tăceri, din marea lui coroană...
-
Libertatea ca vitrină a nimicului
Există o formă de putrezire care nu miroase, fiindcă a fost parfumată social. O întâlnesc peste tot: în discursurile despre libertate, în zâmbetele perfect educate ale celor care n...
-
Foamea de a fi al cuiva
Am înțeles târziu, și cu o jenă aproape fizică, faptul că nevoia de apartenență nu este o slăbiciune sentimentală, ci una dintre cele mai vechi forme ale fricii. Nu vrem să aparțin...
-
Inutilitatea ca ultimă formă de luciditate
Există o obscenitate tăcută în felul în care omul se numește ființă supremă. Nu pentru că ar fi modestia o virtute obligatorie, ci pentru că această autoproclamare seamănă cu un ce...
-
Paznic, nu proprietar
Există pierderi care nu seamănă cu o amputare, ci cu o demitere dintr-o funcție sacră. Nu ți se ia ceva ce ai avut, ci ceva ce ai vegheat. Iar aceasta este, poate, forma cea mai pe...