-
Democrația abisului: despre prostie ca formă de nemurire
Am privit adesea prostia cu o curiozitate aproape religioasă. Nu fiindcă ar fi rară, ci dimpotrivă: fiindcă este aerul în care ne mișcăm, praful invizibil care se așază peste toate...
-
Căderea verdelui
Cad frunzele fiindcă lumina s-a îmbolnăvit încet în ramuri și își lasă aurul să putrezească pe alei. Si fiecare adiere de vânt rece desprinde galbene tăceri, din marea lui coroană...
-
Libertatea ca vitrină a nimicului
Există o formă de putrezire care nu miroase, fiindcă a fost parfumată social. O întâlnesc peste tot: în discursurile despre libertate, în zâmbetele perfect educate ale celor care n...
-
Foamea de a fi al cuiva
Am înțeles târziu, și cu o jenă aproape fizică, faptul că nevoia de apartenență nu este o slăbiciune sentimentală, ci una dintre cele mai vechi forme ale fricii. Nu vrem să aparțin...
-
Inutilitatea ca ultimă formă de luciditate
Există o obscenitate tăcută în felul în care omul se numește ființă supremă. Nu pentru că ar fi modestia o virtute obligatorie, ci pentru că această autoproclamare seamănă cu un ce...
-
Paznic, nu proprietar
Există pierderi care nu seamănă cu o amputare, ci cu o demitere dintr-o funcție sacră. Nu ți se ia ceva ce ai avut, ci ceva ce ai vegheat. Iar aceasta este, poate, forma cea mai pe...
-
Cum să știi tot fără să știi de fapt nimic
Există un tip de victorie care seamănă izbitor cu o înfrângere. O victorie atât de amplă, atât de zgomotoasă, atât de plină de promisiuni, încât nu mai observăm cadavrul discret pe...
-
Războiul de sub pielea mea
Mă cert cu mine așa cum se ceartă două ființe condamnate să împartă aceeași celulă, același aer, aceeași oboseală. Nu este o dispută nobilă, nu este o confruntare între bine și rău...
-
Copilul meu, această insolență a viitorului
Mă surprind uneori privindu-mi copilul ca pe o întrebare care mi-a fost pusă fără să fiu pregătit. Nu ca pe o binecuvântare, nu ca pe o continuare, nu ca pe această sentimentală pr...
-
Naufragiatul Dorințelor
Există dorințe care nu ne sunt date ca să se împlinească, ci ca să ne arate cât de mult putem sângera fără să murim.Am ajuns să cred, cu o luciditate care nu mai are nimic vindecăt...