Naufragiatul Dorințelor

Există dorințe care nu ne sunt date ca să se împlinească, ci ca să ne arate cât de mult putem sângera fără să murim.Am ajuns să cred, cu o luciditate care nu mai are nimic vindecăt...

Apocalipsa pe care am crescut-o în palmă

De câte ori mă gândesc la istoria omului, nu văd o specie eroică, ci una speriată. O ființă care a inventat focul nu doar ca să se încălzească, ci ca să alunge umbrele; care a ridi...

Credința fără altar și religia fără Dumnezeu

Am ajuns să cred, cu o oboseală pe care n-o mai pot numi înțelepciune, că religia este una dintre cele mai frumoase neînțelegeri ale credinței. Oamenii au simțit cândva, poate în n...

Omul, acest animal care cere universului o semnătură

Există dimineți în care mă trezesc cu impresia indecentă că lumea a continuat peste noapte fără să aibă nevoie de mine. Nu cu răutate, nu cu indiferență teatrală, ci cu acea neutra...

Epilogul celui care înțeles, într-un târziu, că nu e bun

Scriu ca unul care a făcut din autocercetare un traseu obsedant, dar care nu a găsit, în capătul lui, nici pe Dumnezeu, nici vreo consolare utilă. Îmi aștern aici epilogul — nu al...

Luxul vulgar al celor care confundă gustul cu prețul

Am ajuns să cred că bunul gust nu este o calitate estetică, ci o formă de rușine bine educată. Cine are gust știe când să se oprească. Cine nu are, continuă să adauge: încă o culoa...

Când iubirea pune o floare și un cuțit pe același taler

Am privit mereu iubirea cu neîncrederea cu care un condamnat privește fereastra celulei: știe că dincolo de ea există cerul, dar știe și că tocmai cerul îl face să-și simtă mai lim...

Fericirea, pansamentul luminos al unei răni care nu se închide

Am ajuns să cred că fericirea este cea mai rafinată formă de supraviețuire, nu opusul durerii. O vreme am privit-o ca pe o lumină venită din afară, ca pe o promisiune că, undeva, î...

Neptrecutele Regrete

Într-un colț ascuns al minții, cresc flori din semințele momentelor ratate, dar nu vor înflori niciodată sub soarele trecutului.Timpul neiertător nu îngroapă doar amintirile trăite...

Singurătatea