Pleci…și în drumul tau spre usă arunci așa… intr-o doară, o ultimă privire spre ultima imagine a unei ultimi amintiri de dinainte de plecare… si mori! Mori de dor, de teamă, mori de ciuda timpului prea scurt, mori de regretele adunate… mori că nu ești pregătit și totuși trebuie!

Cum ating soarele și norii, îmi vine să plâng de groază că vine noaptea.

E ideea de valori într-un mediu viciat, e dorința de iertare pentru a nu fi iertat, e cuvântul unui sfânt despre Sfântul său păcat, este foamea dintre dinți la o masă îmbelșugată și mândria de a fi rege pe-o plantație înstrăinată.