Speranța într-o așteptare goală arde viață în timp ce-ți anesteziază toate simțurile. Ai retina tatuată cu drumul spre care privești zi de zi sperând mereu că azi este ziua în care așteptarea va lua sfârșit. Zi de zi de zi… „Nu-ți pierde speranța!” ți-ai spus și n-ai pierdut-o. Ai ascuns-o adânc în tine și te-ai […]

Rătăcim… și-n rătăcire ne mai și pierdem. Pierdem… și câteodată chiar și ce nu am avut, ca mai apoi să rătăcim din nou. Șansele sunt destule doar atunci când nu stai să le numeri.

Îmi strigi numele si zbieri prin amurguri deocheate, tu nu știi ce vrei sa-mi ceri desi eu iți dau de toate...

Lipsa speranței usucă sângele în vene. Te ajută minciuna să transformi lipsa în amăgire dar la autopsia propriei intimități... te îneci în cenușă.

Mai am puțin să mă aprind ca să mă ard și să mă sting.