Ar fi atât de complicat să nu fie complicat, când e atât de simplu să nu fie simplu.

Să te pierd ar fi ca și când m-aș îneca în întuneric căci aș rămâne orb căutându-mi respirația.

Cum ating soarele și norii, îmi vine să plâng de groază că vine noaptea.

Te lupți cu câte un gând, o noapte întreagă, si-abia când îl sperie zorii zilei realizezi că ti-ai mai amanetat o dimineață.

Lipsa speranței usucă sângele în vene. Te ajută minciuna să transformi lipsa în amăgire dar la autopsia propriei intimități... te îneci în cenușă.

Să ierți cu adevărat înseamnă să îți aduci aminte de ceva ce nu ţi s-a întâmplat.

Nu sunt doar în cimitire mii de suflete captive, Nu doar morții poartă cruci, chiar și vii devin slugi Nu doar pacea liniștește, când în pace se-ofilește, Nu doar palma face rană căci cuvântul e o lamă Nu doar râsul face bine, sunt și lacrimi mult mai bune Nu doar morții sunt de plâns, sunt […]