Rătăcim… și-n rătăcire ne mai și pierdem. Pierdem… și câteodată chiar și ce nu am avut, ca mai apoi să rătăcim din nou. Șansele sunt destule doar atunci când nu stai să le numeri.

Orice paradis își are raiul deasupra.

Cu fiecare pas doar urme las, incertitudini sigure în ritm de vals. Dojenit de-al ploii ropot, o lacrimă înec, pentr-un trecut prea sigur și-un viitor prea sec. Plâng de fericire că s-a terminat și cu siguranță nici măcar nu știu ce s-a întâmplat.

Rătăcind prin cimitire, căutând minuni cu zâmbetul pe buze și lama ascuțită, nu e de minune că până și mormintele sunt goale de teama. De teamă să mai pierdem vreodată ceva ne-am golit venele de sânge și ne-am împietrit inima. E prea mult venin în pământul ăsta negru să mai scape cineva. Cu toții ne […]

Cele mai grele pierderi sunt cele care de fapt nu intră în proprietatea ta ci doar în grija ta…

O zi vine, alta pleacă și rutina asta, în timp, devine certitudine tocmai prin caracterul ei repetitiv și consecvent. În fiecare seară lași soarele să plece fără grijă ori nici nu-i mai dai atenție, știind că mâine va veni din nou. O zi e doar o zi din multele ce stau să vină. Când însă […]

Sunt mulți cei care mor de tineri... doar că-i îngropă mai târziu.

Absurditatea vieții umane constă în lupta pentru dărâmarea gardului când tot ce-l ține liber pe om este chiar gradul!

Toate se întâmplă din când în când, între timp închide ochii și acordă-ți o clipă de evadare.

Pierdut in departare, efervescent în nepăsare, subtil în relatare…un simplu oarecare…natural!

Pleci…și în drumul tau spre usă arunci așa… intr-o doară, o ultimă privire spre ultima imagine a unei ultimi amintiri de dinainte de plecare… si mori! Mori de dor, de teamă, mori de ciuda timpului prea scurt, mori de regretele adunate… mori că nu ești pregătit și totuși trebuie!