Am o greață cumplită cu gândul la noaptea nedormita din ziua în care mi-am dat seama ca nu finalul este drama. Încă am cearcăne de atunci şi un regret udat cu zile ca ce nu am făcut la timp, a făcut timpul pentru mine. Am ură și mânie în suflet nutrită-n timp și în cuget, Şi-acolo încă un copil se zbate viitorului trecut s-achite rate, să crească mare, să-nflorească… într-un deșert de mare albastră.
Mă am pe mine când sunt singur și mi-e de ajuns când sunt nesigur.
Îmi putrezesc gândurile în șoapte de neputința lor în fapte și sorb cu mila din destine ce nu-mi sunt destinate mie. Oare sunt eu? Măcar am fost? Acela ce vedea un rost, acela ce vedea un bine facturii faptului de sine?
Un anonim ascuns sub pielea mea străină ce se alege, vinovat de fapta, nevinovat de vina .
1 Comentariu