Pleci…și în drumul tau spre usă arunci așa… intr-o doară, o ultimă privire spre ultima imagine a unei ultimi amintiri de dinainte de plecare… si mori! Mori de dor, de teamă, mori de ciuda timpului prea scurt, mori de regretele adunate… mori că nu ești pregătit și totuși trebuie!
Atât de mare era trufia poporului că nici când au simțit mâna rece a morții coborându-le pe șira spinării nu s-au întrebat vreo clipă dacă sunt într-adevăr vrednici de coroană. Lipsiți de orice scut al precauției și îmbătați de propria recunoaștere se auto-încoronau, rând pe rând, regi la masa leilor. În scurt timp, în locul […]
Uitam ce vrem. Uitam ce nu ne place, ce ne face rau. Iar cand nu putem uita, le numim traume si le tratam. La final e musai ca toate sa dea cat mai bine ca nu cumva sa avem iar parte de amintiri traumatizante. Daca n-ar fi atat de veninoasă ar fi chiar hilară această […]
Nu sunt doar în cimitire mii de suflete captive, Nu doar morții poartă cruci, chiar și vii devin slugi Nu doar pacea liniștește, când în pace se-ofilește, Nu doar palma face rană căci cuvântul e o lamă Nu doar râsul face bine, sunt și lacrimi mult mai bune Nu doar morții sunt de plâns, sunt […]
E ideea de valori într-un mediu viciat, e dorința de iertare pentru a nu fi iertat, e cuvântul unui sfânt despre Sfântul său păcat, este foamea dintre dinți la o masă îmbelșugată și mândria de a fi rege pe-o plantație înstrăinată.
Prea multi ideologi târând în urmă lor păcate, prea multe capete iluminate, prea multi haiduci, prea multe curve nepătate, prea multe victime neafectate, prea multi justițiari cu mâinile pătate, prea multi conducători de cretă, prea multi susținători în greva, prea multi copii needucați,
