concluzii neortodoxe

Nu doar

Nu sunt doar în cimitire mii de suflete captive,Nu doar morții poartă cruci, chiar și vii devin slugiNu doar pacea liniștește, când în pace se-ofilește,Nu doar palma face rană căci cuvântul e o lamăNu doar râsul face bine, sunt și lacrimi mult mai bune Nu doar morții sunt de plâns, sunt și vii cu suflet stins,Și nu doar „o dată-n viață” e de-ajuns pentru speranță

Îmi pare rău

Îmi pare rău de tot ce-mi pare rău și mă gândesc că-i bine, c-ar fi putut să-mi pară rau de tot ce-acum îmi pare bine.

Simpli Călători

Nu-ți lua bagaje multe că atunci când pleci tot tu trebuie să le cari….

Cu dus și întors

Fac lobby printre sfinți ca să-mi rezerv chemarea și ma dau sfânt printre răniți când îmi ratez chemarea

Prea mult

Prea multi ideologi târând în urmă lor păcate, prea multe capete iluminate, prea multi haiduci, prea multe curve nepătate, prea multe victime neafectate, prea multi justițiari cu mâinile pătate, prea multi conducători de cretă, prea multi susținători în greva, prea multi copii needucați, prea multi părinti necondamnați, prea multi șoferi nestilizați, prea multi puștani nerezervați, prea multi bătrâni nealocați, prea multi morți neîngropați, prea multe nașteri de ratați, prea multa falsă demnitate, prea multa zoaie în ficat, prea multa răsuflare în jur, prea multe vorbe de contur , prea multă sete de putere, prea multă bârfă de plăcere, prea mult sarcasm în comedie, e prea mult teatru în poezie, prea multi comedianți fără regie, e prea mult sânge în zidărie când sunt prea mulți orfani într-o familie, prea multe lacrimi nevărsate, prea mult oftat plătit în rate, prea multe impresii… pentru o așa realitate.

Într-o lume perfectă

Într-o lume perfectă nu m-as desena, nu pentru ca aş strica lumea ci pentru că lumea m-ar putea repara .

În sine sieși

Am o greaţă cumplită cu gândul la noaptea nedormita din ziua în care mi-am dat seama ca nu finalul este drama. Încă am cearcăne de atunci şi un regret udat cu zile ca ce nu am făcut la timp , a făcut timpul pentru mine. Am ură şi mânie în suflet  nutrită-n timp şi în cuget .Şi-acolo încă un copil se zbate viitorului trecut s-achite rate  , să crească mare, să-nflorească… într-un deșert de mare albastră. Mă am pe mine când sunt singur şi mi-e deajuns când sunt nesigur. Îmi putrezesc gândurile în soapte de neputința lor în fapte şi sorb  cu mila din destine ce nu-mi sunt destinate mie. Oare sunt eu ? Măcar am fost ? Acela ce vedea un rost, acela ce vedea un bine facturii faptului de sine? Un anonim ascuns sub pielea mea străină ce se alege, vinovat de fapta, nevinovat de vina .

De 30 de ani mereu aproape

…aproape sanatos, aproape tata, aproape sot, aproape frate, aproape prieten, aproape copil, aproape fericit, aproape normal… O viata care seamana cu un ambalaj ieftin care, atunci cand il cumperi, e mereu aproape sigilat. La un moment dat te saturi de resturi, te saturi sa te tot scuzi pentru propriile neputine, te saturi sa stii ca daca totul era doar un pic diferit, nu pierdeai.Te saturi sa pierzi, sa ramai mereu fara speranta, fara perspectiva…La un moment dat te saturi de prezentul asta nenorocit stiind ca oricat ai incerca , niciodata nu va fi indeajuns.Te saturi de constrangeri si cutume, de bariere si restrictii. Te saturi sa vezi mereu cum toata fericirea iti scapa printre degete ca nu esti capabil sa -ti strangi palmele. Te saturi sa vezi cum amortesti incetul cu incetul, cum treptat multe din simtiri ajungi sa le traiesti doar din amintiri.Te saturi sa fii mereu diferit si mereu sa te chinui sa ascunzi asta. Vine o zi cand te saturi de viata, cand te intrebi cat poate trai un mort?, iar raspunsul…iti cutremura firea! Astazi : 30 de ani aproape reusiti, 18 de lupte pierdute mereu, 9 de tradare, 5 de cadere si 2 de cosmar…As vrea sa pot „celebra” momentul multumind… Citește mai mult »De 30 de ani mereu aproape