Să te pierd ar fi ca și când m-aș îneca în întuneric căci aș rămâne orb căutându-mi respirația.

Lipsa speranței usucă sângele în vene. Te ajută minciuna să transformi lipsa în amăgire dar la autopsia propriei intimități... te îneci în cenușă.

Să ierți cu adevărat înseamnă să îți aduci aminte de ceva ce nu ţi s-a întâmplat.

Mi-era asa un dor de tine, pe strada ta mi-e greu s-ajung, as trece azi sau poate maine…sau poate vii tu pe la mine. E atât de gol si striga-ntruna culori de cum era cu luna, si-atât as vrea sa-mi amintesc de cum era sa nu-mi doresc. Fugar mai scap câte-o privire pe câte-un colț […]

Mai am puțin să mă aprind ca să mă ard și să mă sting.

Prea multi ideologi târând în urmă lor păcate, prea multe capete iluminate, prea multi haiduci, prea multe curve nepătate, prea multe victime neafectate, prea multi justițiari cu mâinile pătate, prea multi conducători de cretă, prea multi susținători în greva, prea multi copii needucați,

Într-o lume perfectă nu m-as desena, nu pentru ca aș strica lumea ci pentru că lumea m-ar putea repara.