Din fiecare picătură de ploaie fac un acord și cu fiecare acord un ritm se naște. Monoton și consecvent gata să aplatizeze agonia, așternând astenia verbală și dezvoltând o imagine mentală proprie și personală dar atât de ireală.

Printre picături de ploaie ascund seceta dorului din mine și intrat în noroi până deasupra gleznelor și ud până la piele privesc cum pământu-și stinge setea. E o vale aridă plină de gropi și arături. La fiecare ploaie se umple de noroi și buruieni. Poate nu am găsit locul potrivit sau poate nici sămânța nu e cea mai bună. Cu toate astea fiecare ploaie mă găsește aici, sperând la o recoltă bogată și imaginându-mi cum ar arăta uscăciunea asta într-o bună zi…