Printre picături de ploaie ascund seceta dorului din mine și intrat în noroi până deasupra gleznelor și ud până la piele privesc cum pământu-și stinge setea. E o vale aridă plină de gropi și arături. La fiecare ploaie se umple de noroi și buruieni. Poate nu am găsit locul potrivit sau poate nici sămânța nu e cea mai bună. Cu toate astea fiecare ploaie mă găsește aici, sperând la o recoltă bogată și imaginându-mi cum ar arăta uscăciunea asta într-o bună zi…
4 Comentarii