O viata care seamănă cu un ambalaj ieftin care, atunci când îl cumperi, e mereu aproape sigilat. La un moment dat te saturi de resturi, te saturi sa te tot scuzi pentru propriile neputințe, te saturi sa știi ca dacă totul era doar un pic diferit, nu pierdeai. Te saturi sa pierzi, sa ramai mereu fără speranța, fără perspectiva…
La un moment dat te saturi de prezentul asta nenorocit știind ca oricât ai încerca , niciodată nu va fi îndeajuns saturi de constrângeri si cutume, de bariere si restricții. Te saturi sa vezi mereu cum toată fericirea iți scapă printre degete ca nu ești capabil sa -ti strângi palmele. Te saturi sa vezi cum amorțești încetul cu încetul, cum treptat multe din simțiri ajungi sa le trăiești doar din amintiri.Te saturi sa fii mereu diferit si mereu sa te chinui sa ascunzi asta.
Vine o zi când te saturi de viata, când te întrebi cat poate trai un mort?, iar răspunsul…iți cutremura firea!
