Dacă m-ai fi întrebat la început cum va fi, ți-aș fi răspuns necontenit: „Va fi bine!”. Fără vreun motiv anume, fără vreo garanție, fără niciun liant care să susțină acest lucru, doar pură inocență… Dacă m-ai mai întreba acum, ți-aș spune că deja a fost ce mai era, iar ce-a rămas e prea putin să nu zic pas.
Ce cuvânt ciudat „inocență” , după atât amar de vreme sună atât de străin și de fals ca aproape îmi vine să râd dar…da, sunt multe pe care nu le credeam și care azi îmi sunt proptite în colțul gândului doar ca să-mi arate ca…nu credeam.
N-am crezut că-i despre mine ci că-i despre mine într-o poveste, într-un cadru, un context. N-am crezut în singular ori în solitar. Am crezut , la început, că totul are un fir și că firul face parte dintr-o haină. Am crezut că sunt o propoziție într-o frază mult mai mare, că un drum ce se deschide are musai și-o urmare. Vezi tu n-am crezut la început în minciună sau în furt, n-am crezut în societate, nici în oameni, nici în fapte. Am crezut într-o poveste, intr-un epic natural din care, absolut sigur, fac parte. Am crezut în episoade și în filmul pe care urma să-l joc . Nu m-a interesat vreun premiu sau vreo răsplată ulterioară dar eram fanatic asupra rolului meu. Si…nu credeam că poți ieși din film chiar dacă era filmul tău
În final e despre mine, despre o poveste alterată pe parcurs și despre neacceptarea propriei mele distribuții. N-am acceptat-o nu pentru că nu era ce-mi doream ci pentru că știam ca povestea mea merge în paralel cu mine iar eu ajunsesem să joc doar o încropeală a acesteia.
Care e diferența ? Diferența o face conștientizarea, pentru că nu poți regreta ce nu știi! Nu poți suferi că n-ai, când atât ai avut mereu, așa cum nu poți plânge pe cineva pe care nu l-ai cunoscut niciodată sau nici măcar nu a existat.
Furtul este desemnat ca atare prin existența lipsei. În conștiința păgubitului, în conștiința colectivă, undeva , cineva simte această lipsă nefirească. Altminteri cine să acuze când nimeni nu reclamă?
Așa se face că am hoinărit mereu ancorat în altă vreme. Mereu am dus personaje și povești de aici acolo, sperând ca într-o zi sa nu-mi mai fiu indezirabil…
Intr-adevar ireversibilitatea lucrurilor e ceea ce pe unii ii sperie insa pe altii ii ajuta la croirea unei directii. Am atat drum vreau sa fac atatea lucruri.
Diferentele dintre ceea ce am fi vrut sa fim si ceea e suntem poate creea discrepante care uneori sunt mai greu de acceptat. Cu mult cuget se rezolva orice.