Din fiecare picătură de ploaie fac un acord și cu fiecare acord un ritm se naște. Monoton și consecvent gata să aplatizeze agonia, așternând astenia verbală și dezvoltând o imagine mentală proprie și personală dar atât de ireală.
Dăcă nu poți ce vrei, trebuie să vrei ce poți zice o vorbă menită să te ferească de psihoze și depresii. Și-atunci cât să ridici privirea fără a-ți rupe gâtul sau cât să închizi ochii fără a rămâne orb ?