Mi-era asa un dor de tine

Mi-era asa un dor de tine, pe strada ta mi-e greu s-ajung, as trece azi sau poate maine…sau poate vii tu pe la mine. E atât de gol si striga-ntruna culori de cum era cu luna, si-atât as vrea sa-mi amintesc de cum era sa nu-mi doresc. Fugar mai scap câte-o privire pe câte-un colț de amintire și-n groaza mea nechibzuire nădăjduiesc o revenire. Din neatenta mea intenție mă rup voit de-orice direcție și cum apuc sa îmi revin mă pierd de emoție și de chin. Aș vrea! sa vin, aș vrea! să stau si-aș vrea! să plec când vreau, dar nu mi-e cruntă izbutirea când în văzduh îmi pierd privirea. Nu mi-e izbânda nici de-o faptă și deci nici merit ce să am, ascund privirea-n multă ceață și-n întuneric gram cu gram. Și totuși, mi-era așa un dor de tine c-am înnegrit albind la geam, la vechiul drum dinspre venire de unde numai uscături mai am. Mi-era așa un dor de tine, mai ieri când parcă ne vedeam, iar azi am vrut să vin la tine dar mâine mă găsești la geam.

Nu doar

Nu sunt doar în cimitire mii de suflete captive,Nu doar morții poartă cruci, chiar și vii devin slugiNu doar pacea liniștește, când în pace se-ofilește,Nu doar palma face rană căci cuvântul e o lamăNu doar râsul face bine, sunt și lacrimi mult mai bune Nu doar morții sunt de plâns, sunt și vii cu suflet stins,Și nu doar „o dată-n viață” e de-ajuns pentru speranță

Din Timp Între Timp

Nu știu cum era în alte locuri dar cum era pe strada mea, ei bine cunosc ca-n palmă. Era vremea în care abundența de libertate câștigată, transformase fiecare individ în superman iar asta se traducea, în stradă, prin șmecherie! Practic orice puțoi, de la creșă pân-la pensionar, prinsese niscaiva kile de inteligență, sclipire, talent si muuult tupeu. Era atăt de mare concentrația de cunoștințe pe metru cub de aer că de multe ori nici nu mai era nevoie sa suni sau să citești ca să afli ceva, pur și simplu puteai urla la geam și geamu-ți răspundea! Un fel de Google Assist dar de-acum în 10 ani! Flowless mânca-ți-aș!, cum s-ar zice pe atunci. Vezi tu, într-un mediu în care doar unii sunt proști, fiecare parte râde de cealaltă, se mai face câte un schimb de informație, există mișcare! Când însă toți sunt proști e Spiru Haret Style! Nimeni nu știa nimic dar toți erau studenți. Ba unde mai pui că dacă, comunismul te lăsase și cu ceva parale, aveai toate șansele să devii șef de trib. În fiecare dimineață ieșeai din scara blocului și simțeai cu toată ființa ta că azi e o zi numai bună sa dai lovitura! Poți să faci orice îți… Citește mai mult »Din Timp Între Timp

Nu credeam

Dacă m-ai fi întrebat la început cum va fi, ți-aș fi răspuns necontenit: „Va fi bine!”. Fără vreun motiv anume, fără vreo garanție, fără niciun liant care să susțină acest lucru, doar pură inocență… Dacă m-ai mai întreba acum, ți-aș spune că deja a fost ce mai era, iar ce-a rămas e prea putin să nu zic pas. Ce cuvânt ciudat „inocență” , după atât amar de vreme sună atât de străin și de fals ca aproape îmi vine să râd dar…da, sunt multe pe care nu le credeam și care azi îmi sunt proptite în colțul gândului doar ca să-mi arate ca…nu credeam. N-am crezut că-i despre mine ci că-i despre mine într-o poveste, într-un cadru, un context. N-am crezut în singular ori în solitar. Am crezut , la început, că totul are un fir și că firul face parte dintr-o haină. Am crezut că sunt o propoziție într-o frază mult mai mare, că un drum ce se deschide are musai și-o urmare. Vezi tu n-am crezut la început în minciună sau în furt, n-am crezut în societate, nici în oameni, nici în fapte. Am crezut într-o poveste, intr-un epic natural din care, absolut sigur, fac parte. Am crezut în episoade și în filmul… Citește mai mult »Nu credeam

Ticălos de Minunat

E ideea de valori într-un mediu viciat. E dorința de iertare pentru a nu fi iertat. E cuvântul unui sfânt despre Sfântul său păcat. Este foamea dintre dinți la o masă îmbelșugată și mândria de a fi rege pe-o plantație înstrăinată.

Îmi pare rău

Îmi pare rău de tot ce-mi pare rău și mă gândesc că-i bine, c-ar fi putut să-mi pară rau de tot ce-acum îmi pare bine.

Simpli Călători

Nu-ți lua bagaje multe că atunci când pleci tot tu trebuie să le cari….

Mai am puțin

Mai am puțin să mă aprind ca să mă ard și să mă sting.

Cine sunt

O umbra vagă din trecut cu-n viitor necunoscut.

Cu dus și întors

Fac lobby printre sfinți ca să-mi rezerv chemarea și ma dau sfânt printre răniți când îmi ratez chemarea