Luxul vulgar al celor care confundă gustul cu prețul

Am ajuns să cred că bunul gust nu este o calitate estetică, ci o formă de rușine bine educată. Cine are gust știe când să se oprească. Cine nu are, continuă să adauge: încă o culoare, încă un logo, încă o certitudine, încă o frază despre sine. Calicia bunului gust nu este zgârcen...

Când iubirea pune o floare și un cuțit pe același taler

Am privit mereu iubirea cu neîncrederea cu care un condamnat privește fereastra celulei: știe că dincolo de ea există cerul, dar știe și că tocmai cerul îl face să-și simtă mai limpede zidurile. Iubirea nu este, cum se spune în discursurile cuminți, o simplă mângâiere a existențe...

Fericirea, pansamentul luminos al unei răni care nu se închide

Am ajuns să cred că fericirea este cea mai rafinată formă de supraviețuire, nu opusul durerii. O vreme am privit-o ca pe o lumină venită din afară, ca pe o promisiune că, undeva, în spatele zidurilor zilei, există o cameră caldă în care omul se poate dezbrăca de frică. Dar cu cât...

Neptrecutele Regrete

Într-un colț ascuns al minții, cresc flori din semințele momentelor ratate, dar nu vor înflori niciodată sub soarele trecutului.Timpul neiertător nu îngroapă doar amintirile trăite, ci și acelea care ar fi putut fi, lăsând în urma lui morminte neînscrise.Tic-tacul orelor netrăite...

Singurătatea

Întoarcerea la mamă

"Unde mamă!?" Acest strigăt primitiv, născut dintr-o margine a sufletului unde speranța a putrezit şi nimicul începe să înflorească, nu caută răspunsuri, ci confirmarea unei prezenţe. Am ajuns să mă întorc mereu acolo, în acel sanctuar obosit, unde timpul îşi pierde sen...

Fericirea

Fericirea este un animal sălbatic ce nu poate fi domesticit; cu cât o urmărești mai mult, cu atât se îndepărtează mai aprig, lăsându-te epuizat, cu iluzia sângelui pe mâini.Există în mine o neputință patologică de a crede în fericire. Nu dintr-un orgoliu rănit, nu din cauza vreun...

Rame Goale

...sau despre muzeul lucrurilor care n-au fost...Trăiesc, uneori, cu senzația că pereții nu sunt făcuți să susțină case, ci renunțări. Un perete plin de rame goale îmi pare mai sincer decât un perete încărcat cu fotografii, fiindcă fotografiile mint prin selecție: aleg o clipă, o...

Ticălos de Minunat

Mă întorc mereu la această frază ca la o rană care a învățat să vorbească. În ea simt nu doar o descriere a lumii, ci și diagnosticul unei conștiințe care încă mai încearcă să rămână întreagă. Este ideea de valori într-un mediu viciat: adică acea încercare absurdă, aproape eroică...

Mi-era așa un dor de Tine

Din neatenta mea intenție mă rup voit de-orice direcție și cum apuc sa îmi revin mă pierd de emoție și de chin. Aș vrea! sa vin, aș vrea! să stau si-aș vrea! să plec când vreau, dar nu mi-e îngăduită izbutirea când în văzduh îmi pierd privirea. Nu mi-e izbânda nici de-o faptă și...